Da, mult mai bine ar fi fost Sa fi ramas în sat la noi, De-ai fi avut si tu vreun rost, De-am fi avut pamânt si boi. Ca suntem nevoiesi de tot, Si ai frati mici, si sunteti multi... Muncesc din greu, fac tot ce pot? Si tot flamânzi, si tot desculti! Tu esti mai mare, mai destept? Când oi muri, pe tine-i las, Si multe de la tine-astept: Nadejdea-n tine mi-a ramas. Noroc macar dac-ai avea Sa dai de vreun stapân milos: Sa-mi scrii mereu, cât' ei putea, Ca doar tu stii sa scrii frumos! Si-acuma? ochii sa-i sarut: Mergi sanatos si fii voinic! Dar stai, o vorb-as mai fi vrut, O vorba numai sa-ti mai zic: Tot ochii astia, amândoi, Asa frumosi, asa senini, Sa mi-i aduci tu înapoi, Sa nu-i uiti, draga, prin straini...