Trei vagabonzi la poarta-mi vin; Artisti - o mica trupa: Copiii dupa ei se tin, Si câinii dau sa-i rupa... Sunt doi micuti, e mama lor; Ea, cu flasneta-n spate. E-o zi de toamna, pic de nor, Dar cât de triste-s toate! Cu ochii dusi, ca în extaz, Ea cânta, si ei joaca, Îi cade parul pe obraz Si praful o îneaca. Ei joaca, sar si se-nvârtesc, Împiedicati în zdrente; Rasufla greu când se opresc Si fac la reverente. Întinde piciul istovit O palarie sparta: Comedia s-a ispravit, De-acu - la alta poarta... Pe urma celor ce s-au dus Vârtej de frunze-alearga... Ca multi mai poarta Cel-de-sus Pe lumea asta larga!