Vezi, dragii oaspeți le-au venit Și pomii toți s-au primenit De sărbătoare. Grădina-i templu plin de zvon, Albina-i psalt și orice floare - Un sfânt amvon. Sub streșini cuiburi vechi Ascund iar vesele perechi De rândunele. Și cuiburi nouă se clădesc, Iar eu, furat de-un vis, privesc Zâmbind la ele. O, spune-mi, dragă rândunea, Ce zbori mereu în preajma mea, Tu știi mai bine : O să-mi ajute Dumnezeu Să-mi pot alcătui, ca tine, Un cuib al meu ?