Nedespartiti de ani întregi, Partasi de-aceeasi soarta, Cersetoresc doi bieti mosnegi La catedrala-n poarta. Munciti de-acelasi gînd dusman Si lacomi, rai de gura, Acelasi mizerabil ban Le da prilej de ura... Ci unul s-a platit de bir: S-a dus la el acasa- Un colt uitat de cimitir, De cel ramas nu-i pasa? Acesta poarta-acu stingher A vietii grea osînda, Si-ntinde, amortit de ger, O mîna tremurînda... Se simte-asa strain, neavînd Cu cine sa se certe... Doar murmura din cînd în cînd, "Eh, Dumnezeu sa-l ierte!"