Dorm visurile tale, cu tine dimpreuna, Si-n sarbatori nu-i nimeni, cuprins de duiosie, O candela s-aprinda pe groapa ta pustie, O lacrima sa verse, o floare sa depuna! În zori mai ciripeste vreo pasare pribeaga Pe bratul crucii negre ce-ti strajuie mormântul, Prin iarba mohorâta cu suier trece vântul, Si multe spune dânsul cui stie sa-nteleaga: Ca vremea noastra-i trista si plina de mizerii, Dar alte generatii pe urma ei veni-vor. Din negura uitarii cu drag ademeni-vor Icoana ta, o, dulce si trist bard al durerii! Când s-or preface-n tarna acei ce te uitara, Vei tresari din groapa chemat la viata noua; Va picura din gene dumnezeiasca roua Si-ti va-nflori pe groapa eterna primavara!