E mult de-atunci... e mult, nepoate, Si ca prin vis le vad pe toate... Hei! sa te miri, sa te cutremuri De câte-au fost nainte vremuri... Si-i mult, e mult de-atunci, nepoate! Intrase sabie în tara... Zavera... ciuma... jaf si para! S-au prapadit ai mei cu totii, Si tot ce-aveam pradara hotii? Si turcul stapânea în tara... Cum am scapat si eu cu zile Nici as putea sa-ti spun, copile... Pesemne pronia cereasca, Voind ca sa ma pedepseasca, Mi-a daruit pedeapsa-n zile... Ca, uite, vremurile-acele De-au fost amarnice si grele, Dar inimi drepte, credincioase, Vin bun si cântece frumoase Erau pe vremurile-acele... Azi cat nedumerit, nepoate: Cum toate se schimbara, toate! Din cântece azi n-ai ce-alege, Nici vinul nu e vin în lege, Nici inimi nu mai sunt, nepoate!...