A revenit albastrul mai! Flori în grădină, flori pe plai Și flori la pălărie! Stau ca pe spini, stau ca pe foc! E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie... Grivei, tovarășul meu drag, Nerăbdător așteaptă-n prag S-azvârl în colț ghiozdanul... I-e dor ca s-o pornim haihui: Mă dau mai bine-n partea lui, Că nu e mai tot anul! O șterg de-acasă frumușel: Grivei cu mine, eu cu el, Și stau-n colb se-neacă... Intrăm în codru, și Grivei A-nnebunit de vesel ce-i: Mă mușcă, sare, joacă... Dă spaima-n vrăbii, latr-n vânt, Își face mendrele; eu cânt, Și codru lin răsună... Pe sus trec leneș nouri grei - Noi nici nu ne gândim la ei, Și doar aduc furtună! Abia o creangă s-a mișcat, Și-n freamăt lung, neașteptat, Lumina-n zări se stinge... Un roi de frunze joacă-n drum - Tot codrul e-n vârtej acum, Și eu pornesc a plânge... Alerg în jos, alerg în sus: Am rătăcit, și urme nu-s Oriîncotro m-aș duce! Un fulger! - repede mă-nchin... Ah, mii de duhuri negre vin Și vor ca să m-apuce... Cad în genunchi, prins de fior... Răzbubuind din nor în nor, Un trăsnet se descarcă! Zic Tatăl Nostru, și Grivei Se uită țintă-n ochii mei: Și el se roagă parcă... Dar iată! cât ne-am închinat, Un colț de cer s-a luminat, Și codru-i plin de soare... Ieșim voioși la câmp deschis Și-mi pare că a fost un vis Furtuna trecătoare!...