În farmecul serii Supuse-s tăcerii Cîmpiile-n floare, Doar luna bălaie Se scaldă-n păraie Încet curgătoare. e molcome vînturi Vin tainice cînturi Și glasuri ciudate... Căci duhul pierzării La marginea zării Din aripe bate! Îndeamnă-ți fugarul Să taie hotarul Ca gîndul de iute! N-auzi tu pe cale Cimpoaie, țimbale Și glas de-alăute? Sunt iele măiastre Pe urmele voastre, Pe voi vă vînează! Preasfînta Marie Din nalta tărie Ne aibă în pază! Voinicul dă pinten, Fugarnicul sprinten Pornește, săgeată, Și zboară șoimește... Tîrziu! Căci sosește Năprasnica ceată... La mijloc îi prinde Și-n juru-le-ntinde O horă păgînă. Lung clocote dealul: Voinicul și calul Se zbat în țărînă! Iar ielele, fetele, Nouă surori, Își spulberă pletele Pînă la nori, Și șuieră, Fluieră, Chiotă-n lună; Și-n lanțuri De danțuri Se-ntind și s-adună... Sălbatece cîntă Și iarăși s-avîntă În goana nebună!