Mandolinate

Cand l-a zarit venea in sus Din rasarit, ea din apus De nu ma-nsel era-n april, Copil si el, si ea copil. Cum s-au vazut, cum si-au zambit Dragi si-au cazut si s-au iubit Si-au hoinarit in jos si-n sus Spre rasarit si spre apus. Dar ceasul cel fatal veni Ea rase, el ingalbeni. S-au despartit si ea s-a dus Spre rasarit, el spre apus. S-au despartit si ea s-a dus Spre rasarit, el spre apus. Te prind fiori privind la flori, Vai, cand mai treci pe vechi poteci Si vezi trecand parechi la brat Te-opresti din drum si cum oftezi Si chemi in gand un bland profil Si gemi plangand nebun ca un copil. Eu stiu cat sunt de efemer, Un fulg in vant dar, pana pier, Vreau sa te cant, un cantec sfant Cum n-a sunat mai minunat Nici pe pamant si nici in cer Si-atata-ti cer, in schimb, ca pret Doar sa zambesti cand, trist, pe drum Il intalnesti pe cantaret Tu numai cum sti sa zambesti.

Înapoi
POEȚI CĂUTARE