Mi-e dor de-un vis aşa curat Şi alb ca albul de hermină, Să râd ca florile-n lumină, Să uit că ros e de vermină Copacul vieţii scuturat... Mi-e dor de tine, cea de ieri, Şi iar visez că sunt cu tine... Şi-atât de bine şi senin e Când visul vine să m-aline Cu dulci şi line mângâieri!... Visez că zâmbetu-ţi divin În cale iarăşi luminează-mi, Că iar la pieptu-mi vii să-ţi razămi Căpşorul scump, şi-adormi în pază-mi Ca-n vremile ce nu mai vin... Visez... dar visurile pier Curând, ca flori de brumă-atinse, Iar visul meu din urmă stins e... Cu braţe-ntinse-n gol şi-nvinse, Drag vis de ieri, în van te cer! Şi fără tine, viaţa mi-i Deşartă ca un ţărm de mare, Pe care eu te chem din zare Şi caut dus de se năzare Vreun semn pe apele pustii... Te chem şi zi, şi noapte, dar Tu nu-mi auzi în veci chemarea... Şi nu-i mai fioroasă marea În zbuciumarea ei ca marea Mea jale, chinul meu amar!