O, tu, cea mai frumoasa dintre zane, Cu tot alaiul tau de bucurii, Toti te-asteptam cu-atata dor sa vii: Dar nimeni, nimeni mai cu dor ca mine! Si ce-mi aduci tu, care pe campii Pui flori, si cerului dai zari senine, Si cantec lucitor, si unde line Izvorului, ce daruri tu-mi imbii? Ce vis cerca-va de isnov s-alinte Un suflet amagit de-atatea ori? O, dac-as sti ca visul iarasi minte!… Atuncea poate-as ramanea cuminte Si m-as uita cu ochi nepasatori La iarba care creste pe morminte…