Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea, Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă În liniştea ploioasă... Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale, Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale... Se face iar tăcere... - şi te străbat fiorii: Ne lasă şi cocorii! "Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri, Să nu v-apuce-n câmpuri îngheţul de la poluri!..." Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă, Salcâmul de la poartă...