Sărbătoare

Măreţ amurg de sărbătoare Domneşte-n veselul oraş, Un nour arde-n depărtare Ca un tăciune uriaş. Se-ntoarce lumea din poiană, Călări, pe jos, boieri, norod: Aleargă o căruţă-n goană Din două salturi peste pod. Şi râd, şi chiuiesc, şi cântă Cei cari s-au grămădit în ea: Vârtej de pulbere s-avântă Când trec pe dinaintea mea! Sunt bolnav, moartea mă îmbie, Şi tot privesc la ei cu jind... Şi tot tresalt de bucurie Când văd pe oameni chefuind!

Înapoi
POEȚI CĂUTARE