Asfinţeşte. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici fereşti strălucitoare. Sub arţar, plecat, moşneagul Şade cu luleaua-n gură, Pare că-i cioplită-n piatră Luminoasa lui figură... Joacă în văzduh ţânţarii; Pe furiş, prin frunza rară, Ca un zgomot de şopârle Drăcuşorii se strecoară, Ici şi colo doar s-arată Printre crengile mişcate, Şi, pitiţi, şoptesc în umbră, Se ghiontesc, râd pe-nfundate... Dând semnal întregii cete, Cel din urmă-n fund dispare... - Caută-i de-acu, băiete! Mută stă grădina mare... Tresărind păşeşte-n taină, Doar prin foi adie vântul... Stă şi-ascultă... Unde-s oare? Nu se ştie ca pământul! Moşule, tu ştii, pesemne, Stai cu degetul la gură, Şi, zâmbind şiret, ce dulce Amintirile te fură... Dar deodat' s-aude-un ţipăt, Şi din nalta bălărie Sare o fetiţă blondă Ca un fir de păpădie! Geaba fuge nebuneşte Ca să scape de ştrengar... Din tufişuri, pretutindeni, Alte capete răsar... E un haz! Cu larmă mare, Toţi, jucând, se strâng în drum, Şi bunicul râde tare Pipa scuturând de scrum...