Rănit la piept de crivăţul cîinesc, Ce-mi bandajează rănile cu luna, Abia acum încep să te iubesc Cînd simt că te-am pierdut pe totdeauna. Şi rănile mereu mă vor durea, Slăvind întîmpinarea ta tîrzie Şi-abia acum îţi spun ‘iubita mea’, Cînd nici nu-ţi ştiu adresa spre a-ţi scrie. Deodată, apa lumii te-a-nghiţit, Deodată am rămas rănit de crivăţ, Gesticulînd spre minus infinit Şi construind delicte împotrivă-ţi Atunci cînd totul se-ntîmpla firesc Ne-mpotriveam ca soarele şi luna, Şi-abia acum încep să te iubesc Cînd simt că te-am pierdut pe totdeauna. Deodată ce spun eu şi ce spui tu Sînt două îngheţate limbi străine Şi la hotarul dintre da şi nu Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.