Aceasta-i tema noastră la română, Cum poate omul, de spinare frânt, Să-şi fie, însuşi, rob la îndemână Şi cum să-şi piardă urma pe pământ. Aceasta-i tema noastră la citire, Să scriem nu, să se citească da, Şi cum plămânu-nvaţă să respire, Nu aer, ci un fel de mucava. Aceasta-i tema noastră la franceză, Să fim consideraţi nişte ţigani, Când fraţii noştri urcă în viteză. La noi, pe umeri, de atâţia ani. Aceasta-i tema noastră la uitare, Să ştergem de pe banda minţii tot Şi ce ne bucură şi ce ne doare, Să fim un neam aproape idiot. Aceasta-i tema noastră pentru-acasă, Să vieţuim şi să murin în spini Şi, între timp, în vremea friguroasă, Să fim, la noi în patrie, străini. Aceasta-i tema noastră pentru soartă, C-un scris umil, din ce în ce mai mic, Să facem numai artă pentru artă, Convinşi că suntem nimeni şi nimic.