Vînd dumbrăvi şi optsprezece ani Stradă cu salcîmi şi cu castani Primăvară-n balta renăscută, Zile ce amintirea le sărută. R. Pe nisipul plajelor de aur Soarele ne-a întins cununi de laur Fata mea de Dunăre şi şoapte Fata mea cu păr de miazănoapte. Fată, mijloc de viorică Unde-i casa noastră de latină Mîzgălită printre ablative Cu distihuri şchioape şi naive. Se arcuiau prin sălcii catedrale Luntrea noastră se pierdea agale Într-o ţară de tăcere şi stuh Gîndul dispăru şi din văzduh. Sărutarea noastră caldă şi invoaltă Avea gustul merelor de baltă Dulce, sângerată şi amăruie Ani au fost ce din străfunduri suie. Nu, acestea nu se pot uita uşor Niciodată nu se sting, nu mai mor Hei, dumbrăvi de vise şi castani Vînt, nisip şi optsprezece anïi.