Am multe observaţii să vă fac, nici nu va trece viaţa şi voi spune, de ce n-aţi dat săracilor cărbune. să poată merge lumea în alt veac ? Nici nu era nimic dacă lăsaţi să mai consume lumea nişte pâine şi nu loveaţi în ea ca-n bot de câine ce muşcă fără noimă kilowaţi. Aţi economisit aşa puţin că uite-acum în galantar se vede prin zornăitul tragic de monede c-aţi consumat mai mult pentru venin. Dar, înainte de a încheia, o întrebare, totuşi, cea mai mare, cum nu v-a fost ruşine de popoare că-ntr-un târziu vor întreba ceva ? Am multe observaţii să vă fac, dar nu ştiu dacă azi mă mai ascultă acei ce-n larma larmelor ocultă , ne-au prefăcut într-un popor sărac. Şi, totuşi, mai încerc să vă explic nu veţi rămâne numai la putere. situaţia stelară vă va cere sa vă întoarceţi şi la postul mic. Ce veţi minţi popoarele atunci ? Cum vor veni răspunsurile-n gură când împrejur va fierbe numai ură dinspre Eroii amărâtei munci ? Cum aş putea acum să vă mai schimb privirea oarbă în privire vie, ca să vedeţi real, nu-n teorie, ce face neamul vostru. Mai e timp ! Treziţi-vă, treziţi-vă acum, priviți poporu-n ochi, vedeţi ce spune şi daţi-i şansa regăsirii bune, a întoarcerii pe-acelaşi drum. Acum, nici observaţii nu mai am,". îmi e de-ajuns să cred, ca într-o lege,în faptul simplu că veţi înţelege ce crede pătimitul vostru neam. Atâta tot de-ar fi şi pot să mor, să văd cum se ridică iar din sine spre-ncredere şi faptele de bine acest cinstit şi răbdător popor.