Arma mea

Dacă te întreabă cineva Ce-mi eşti tu, femeie, soră, fată, Să răspunzi că tu eşti arma mea, Singura mea armă-adevărată. Nu le spune mult mai mult de-atât, Lasă-i, tot ce vor, să presupună, Arma mea, mai ai de doborât Negrul vultur dintre noi şi lună. Moartea care-mi dă mereu ocol Trebuie s-o faci să nu mai vină, Nu uita că joci întregul rol Şi în întuneric şi-n lumină. Ştiu că pentru tine n-am permis Şi că ilegal te port în braţe, Zică poteraşii ce-au de zis Eu nu merg la iepuri sau la raţe. Eu pe tine te-am întemeiat, La primejdii şi din somn să scaperi Şi pe cât sunt eu de-ameninţat Contra tuturora să mă aperi. Orişicâte se vor întâmpla Să rămâi să-mi răcoreşti obrazul Şi să fii de-a pururi arma mea, Chiar şi contra mea de va fi cazul.

Înapoi
POEȚI CĂUTARE