Balada din tei
Noi suntem elita cu multe relaţii,
pe noi ne cunoaşte oricine,
suntem răsfăţaţii, suntem potenţaţii,
ne este atâta de bine în vile, în haine, în veac,
ne este atâta de bine,
dar omul, dar lumea, ce fac ?
Noi suntem elita, onoruri cedaţi-i,
la coadă nu stăm la măsline,
avem subalterni ce ne dau şi ovaţii,
nu doar un pârlit kilogram de măsilne,
ne este atâta de bine în vile, în haine, în veac.
dar omul, dar lumea, ce fac ?
Noi suntem elita cu straşnică leafă,
iubim acest sfânt statu-quo,
am pus piele multă şi groasă pe ceafă
şi nici nu ne mai întrebăm încotro.
Avem telefon la secret şi parafă
şi mult ne mai place şi lumea
când o privim dintr-ovilă cu geamul spre veac,
dar omul, dar lumea, ce fac ?
Noi suntem elita ce sie-şi ajunge;
avem despre toate acelaşi cuvânt,
cu tuş de ştampile trăim, nu cu sânge !
Înapoi