Prea târziu te-am întâlnit în viață Ca să pot să stau de veghe până-n zori Brațele pe sânii tăi mi-ngheață Ars prea mult ca să nu mă omori. Totul e așa cum se cuvine Numai eu n-am nici un rost pe-aici Chiar atunci când simți că-ți este bine Înlăuntrul clipei noastre mici. Pofta mea te ține-n ea întreagă De lumina ta marcat rămân Doar un fel de-avertisment mă leagă De obsesia că sunt bătrân. Sunt bătrân și te iubesc, pierduto Și mă tem de stilul tău perdant Calendarul ziua ți-a făcut-o Din aceste clipe de neant. Sunt bătrân, iubirea mea-i prea nouă Și nu-i cale să întineresc În zadar o înfășor în rouă Totu-i un capriciu pământesc.