La colţul străzii e un cerşetor Cu mâna-ntinsă, către-o altă lume Decât aceea unde, fără nume, El ispăşeste râsul tuturor. Adolescenţii se mai ţin de glume Şi-i pun în palmă semne de-ale lor, El e bătrân şi înţelegător, Cu noi, cu toţii, dar, cu cei mici, anume. Şi cine observă, înt-o doară, Ca el e-aici din vremuri de demult, Imperturbabil, în acest tumult, El, cerşetorul, a uitat să moară. Sub zdreanţa lui, minunea se-ntrupează, În el e Dumnezeu, ce stă de paza.