Am să-ţi spun bună seara şi-am să plec undeva, Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ, Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ, Ce departe vă simt eu de inima mea. Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi, Ca un fum de ţigară voi trece în sus, Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s, Am să-ţi spun bună seara, deşi va fi zi. „Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?" Nu doresc decât drumul spre cer, fară voi, Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi. Bună seara pe veci, cred c-aşa am să zic. Bună seara din nou, bună seara adânc, „Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec, Nu-nţeleg de ce parcă îmi vine să plâng. Bună seara, am timp doar atât să mă sui Spre tavanul ceţos al odăii de danţ, Unde-i zgomot de lanţ peste paşi de amanţi, Bună seara la toţi şi, de fapt, nimănui..." Doar atât am rămas, o vuire şi-atât, Şi plămânii de-atâta strigare se rup, Bună seara frumos, bună seara urât, Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.