Nu m-am tocmit argat la voievozi, nu le păzesc moşiile sau titlul, m-a condamnat un veac să fiu poet când neamul îşi rosteşte infinitul. N-am observat să fiu înspăimântat de măreţia lor fără de seamă, i-am salutat în clipa când vedeam că ţara li-i pluralul de la mamă. Elitele şi astăzi mă scârbesc, politice,fiscale, culturale, iar de închinat atâta mă închin Omului Muncitor, Măriei Sale. Dar dacă-l văd în luptă pe Mihai riscându-şi, el, de dragul ţării,viaţa, îl cânt şi nu mă tem că-l linguşesc nu stau prudent s-aştept ce zice piaţa. Şi dacă regii de Hohenzollern nu ne-au înstrăinat, venind încoace, eu, pentru vremea lor,am să-i cinstesc, să-şi odihnească oasele în pace. Nu-i simplă existenţa ca-ndosar; categoriile sunt prea puţine, nici Iorga, n-a-nţeles pe paşoptişti Și totuşi l-amintim numai de bine. Dar nici Partidul Comunist Român n-a fost fără de pată,cum reiese, el însuşi a jignit acest popor, înstrăinat de alte interese. Mai e nevoie şi de întrebări, mai e nevoie şi de câte-un sceptic, şi dialectica înseamnă, vai, să fii, întâi,cu tine dialectic. Ce greu e să fii sincer când eşti sus, când toţi te măgulesc,frângându-şi gâtul, clar că maine plăcut e să observi că-n tine s-a insinuat urâtul. Nu m-am tocmit argat la voievozi, dar nici n-am să suport analfabeţii, vor să stingă neamul românesc bisericilor descojind pereţii. De start-a Putnei suntem vinovaţi, de starea Albei fi-va întrebare, acestea toate neamul le-a făcut şi tot pe el mizeria îl doare. E vremea dezbrăcării de lozinci, un spirit nou în patrie se cade, să regăsim pe cei îndepărtaţi Cioran.lonescu, Mircea Eliade. Nu are dreptul nici un troglodit să remorcheze laşitatea noastră şi să lipsească steagul tricolor pe partea galbenă si cea albastră