Nu ma gandeam sa-ti spun ca este ploaie Dar mi-a venit asa, in casa goala, In cosul pieptului o-nabusala Si am simtit ca sira mi se-ndoaie. Ce nu voiam sa-ti spun, iata iti spune, Aceasta gura, plina de tagada, Vor ochii mei alaturi sa te vada De-a pururea , credinta slabiciune. Atunci cand ploua, ploaia ma ajuta, Sa ma inchid in mine, ca o poarta, Sub cerul pamantiu de mare moarta, Sa te privesc, iubita mea tacuta. Si mi se pare-atunci ca ploaia plange Pe cand pe lume trec lumini de sange.