Condamnă toţi şi numai unul iartă, Când toţi vorbesc se-aude cel ce tace, Dă semne de cădere şi de pace, Dezamăgita, tulburea mea soartă. Ce vremuri de vremelnicii sărace, Mi-am dejugat şi tidva lângă poartă, Şi-acum aştept voios în noaptea moartă Pe cineva să vină mai încoace. E un tiran - de tirania pâinii - Aicea în castelul fără geamuri Şi tigrii lui domestici sar în hamuri Şi-n lanţuri lupi se gudură, nu câinii. Miroase a pustiu şi a cenuşă, În beciuri e-o uzină de cătuşe.