Pe şosea, l-am văzut, hăituit de maşini, A fugit spre-a uita sărăcia din sat, Pe-un asfalt unde-ai lui sunt aşa de puţini Şi-i vacarm, de te poţi sătura de urlat. Cei bogaţi s-au oprit să mănânce-n păduri Şi mâncau elegant cu tacâmul frumos, L-au văzut şi pe el, i-au privit ochii puri Şi i-au dat generos nişte pâine şi-un os. Într-o zi, când trecea dintr-un loc în alt loc, L-a lovit cineva ce grăbea către scop, Carnea lui de bărbat a simţit că ia foc Şi s-a tras din şosea plin de sânge şi şchiop. Tot ce-avea a pierdut, nu mai simte nimic, Ar muşca disperat porţiuni de şosea, Dac-ar şti unde e satul lui trist şi mic Ar pleca spre-un cioban ce-l minţea şi-l bătea. Trepied aberant, de căţel emigrant, Şi lătrat pervertit la şosele cu fum Ar pleca înapoi, s-ar topi în neant Şi-ar mai vrea doar atât, pacea-ntâiului drum. Pe şosea sunt, acum, câini mai ageri şi noi, Mai mâncând ce găsesc, fără apă un strop, Numai el, neaflând nici un drum înapoi, A ajuns trei perechi de mănuşi într-un shop. Dacă, totuşi, va fi vreun lătrat pe pământ Pentru câini viaţa-n veci va fi aspră şi grea, Câine şchiop eu te plâng că spinarea ţi-au frânt Dar de ce ai fugit să cerşeşti pe şosea.