Ce faci la ora cand mi-e dor de tine si niciun fel de rani nu te opresc sa-mi reconstitui trupul din ruine si sa-mi refaci tot viciul omenesc? Mi-e teama de o varsta fara mila cand am sa cad la pragul tau, infrant, si-ai sa-mi dedici tandretea ta umila sa ma mai scol nebun de la pamant. Nu stiu ce faci, cand eu iti caut gura, cu nebunia de soldat batran, ce-si vindeca in cer harababura si-mi dai motiv in viata sa raman. Ce faci, adolescenta numai noapte? Din jaful care n-are nici un rost, te recompun cu gust de mere coapte si nici nu stiu,de fapt, ce fruct ai fost. Eu te iubesc cu lipsa de rusine a unei far'delegi cu chipul tau si-atat cat te blestem, imi este bine si-atunci cand nu te simt, imi este rau. Ce faci la ora cand mi-e dor de tine? Iubirea mea, orgoliul meu e frant, te gust pe nesimtite si mi-e bine si te gasesc intrata in pamant. Eu simt ca mor pazindu-te de toate si n-am sa mai rezist macar un ceas sa te culeg din tot ce nu se poate si sa ma-nchin la tot ce mi-a ramas.