În numele poporului român, În numele a ceea ce mă doare, Înaintez recurs fără scăpare Cerescului şi absolut stăpân. Noi dacă pe aici ne mai târâm, Fă-i monument, că nici mormânt nu are, Lui Ion, întregitorul de hotare, Trimis acum pe celălalt tărâm. Nu vom putea trăi cu frica-n sân, Momentele de demnitate rare, Trăiască veşnic România Mare, Ce numai sieşi îşi va fi stăpân. Îl cheamă, după ţara care-l doare, Ion Antonescu, Mareşal Român.