Chemare către țărani
A venit si vremea furtunoasa
Sa ne dam naturii înapoi,
Hai tarani, întoarceti-va-acasa
Ca e-dor pamântului de voi.
Si luati si fabricile-n sate,
Fiti si muncitori, dar si tarani,
Prea sunt urbe suprapopulate,
Prea sunt balarii pe bolovani.
Rar câte-o exotica gaina
Si vreun porc în vre-un sarman cotet
Casa voastra însasi vi-i straina,
Doar atât, un buletin aveti.
Si samânta vostra cade-n piua
Locului bizar, vulgar,
De trei ori pe zi dati „buna ziua”
Si în rest traiti într-un ghetar.
Hai tarani, întoarceti-va-acasa,
Casa-i totusi lucul cel mai sfânt,
Dupa atâta fuga friguroasa,
Puneti iarasi mâna pe pamânt.
Înfloriti-l brusc, cu cereale,
Puneti pomi, dati gresii pe cutit,
Faceti case, cresteti animale,
Si va asezati pe vesnicit.
Si când vara o veni deplina,
Cu dolveci, cu pepeni si tântari,
Noaptea, sub o luna de lumina
Ridicati un foc de balegar.
Si chemati cu vorba voastra groasa
Pe poet sa cânte lânga foc.
Oameni buni bine-ati venit acasa
Hai si puneti patria la loc.
Înapoi