Chemare către țărani

A venit si vremea furtunoasa Sa ne dam naturii înapoi, Hai tarani, întoarceti-va-acasa Ca e-dor pamântului de voi. Si luati si fabricile-n sate, Fiti si muncitori, dar si tarani, Prea sunt urbe suprapopulate, Prea sunt balarii pe bolovani. Rar câte-o exotica gaina Si vreun porc în vre-un sarman cotet Casa voastra însasi vi-i straina, Doar atât, un buletin aveti. Si samânta vostra cade-n piua Locului bizar, vulgar, De trei ori pe zi dati „buna ziua” Si în rest traiti într-un ghetar. Hai tarani, întoarceti-va-acasa, Casa-i totusi lucul cel mai sfânt, Dupa atâta fuga friguroasa, Puneti iarasi mâna pe pamânt. Înfloriti-l brusc, cu cereale, Puneti pomi, dati gresii pe cutit, Faceti case, cresteti animale, Si va asezati pe vesnicit. Si când vara o veni deplina, Cu dolveci, cu pepeni si tântari, Noaptea, sub o luna de lumina Ridicati un foc de balegar. Si chemati cu vorba voastra groasa Pe poet sa cânte lânga foc. Oameni buni bine-ati venit acasa Hai si puneti patria la loc.

Înapoi
POEȚI CĂUTARE