În oamenii de pe aici E Dumnezeu pesemne Când ei în colţ cu paşii mici Aduc în casă lemne Şi e o linişte de rai În gestul lor de-o viaţă În care dau nutreţ la cai Şi oile-şi răsfaţă Dar mai ales în tot ce fac E semn că nu li-i frică Un suflet cald dintr-un copac La ceruri se ridică Şi uneori la focul mic În casa lor sărmană Iisus înduioşat un pic Coboară din icoană O capră şi-a zdrobit un corn Sărind pe uşa spartă Desenul fumului din horn E operă de artă Şi-n toate şipcile din gard Un clopot mai tresare Cănd vreascurile-n braţe ard C-o mistică ardoare Ninsorile nici nu mai cad În viscoliri cu vaiet Scânteietorul lor răsad Pluteşte blând în aer Respiră-n toate un mister Ce satul îl îndrumă Trei sferturi să se afle-n cer Şi doar un sfert în humă Şi nu se ştie, sunt ţărani Sau îngeri sunt pe semne Cei care de atâţia ani Aduc în casă lemne Şi suflă-n focul lor mereu Sporindu-le nădejdea Să-I fie cald lui Dumnezeu Aflat în toţi aceştia