Omar Khayyam mai duce dorul Femeilor de pe la hanuri, Ce fi-vor in curand ulciorul Menit a potoli elanuri. Acolo unde el sfarseste Povestea lui cu cai si iepe, Ca-ntr-un cosmar, diavoleste, Povestea mea abia incepe. Tu te vei naste iar din lutul In care-ai coborat intreaga Ca te trezeste sfant sarutul Care din toate te dezleaga. Si-asa cum tu fusesesi vasul Din care au baut drumetii Ca un bolnav trezit mi-e glasul Chemand din nou heralzii vietii. Acesti drumeti care baura Din trupul tau, si vin, si sange, Si care cu-o duioasa ura Stiau la piepturi a te strange Vor fi si ei curand ulcioare Din care o sa torni cu mila Un vin in birturi populare In moi tacamuri de argila. Frumoaso, pune-ti alta haina Ca vor urma aceleasi chinuri, Dar tu alege-n mare taina Pe cel mai negru dintre vinuri. Si, cum santem cu toti la masa, Si vii si morti, tot impreuna, Tu, prin purtarea ta aleasa, Trecuta moarte ti-o razbuna Si-n bratele caldurii tale Sa-i porti pe cei ce te cantara, Poeti ce devenira oale Si un Omar Khayyam de ceara. Ca el, care-ti dusese dorul, Si-n lut a zis ca-ti vine bine Omar, sa fie el ulciorul, Din care sa te bem pe tine.