Au trecut prin oraşele noastre comercianţii de îngeri, vindeau îngeri, împreună cu mături, dacă luai şi pământul de flori. Îngeri, ultimii îngeri, din recoltele spontane, împreună cu ceva lucruri de uz imediat. Unde să-i ţinem? Ce să facem cu îngerii, în vremea aceasta? Aşa şi este, ce să facem cu îngerii? Îngerii sunt o mare problemă în toate aşezările profane. Ce-o să zică nevastă-mea dacă rămân cu îngerul în casă, când ea pleacă la orele şase la servici, iar eu am recuperare. Bine, dar îngerul nu-i femeie, de ce s-ar supăra tovarăşa, nu are motiv, îngerul nu-i femeie şi nici nu va fi niciodată. Nici chiar în orele mele libere? Nici chiar? Şi-atunci de ce să-mi iau înger, când şi sectoristul va deveni suspicios? Luaţi dumneavoastră, doamnă, luaţi un înger, e foarte ieftin, vă va trebui, când bărbatul va fi plecat! Doamne fereşte, nu ştiţi cât e de gelos! Bine, bine, dar îngerul nu numai că nu e femeie pentru bărbatul dumneavoastră, dar nu e nici bărbat pentru dumneavoastră. Nu e? Zău? Şi-atunci? Ce-o să zică biata soacră-mea, copiii, când or veni, ce-o să zic eu? Or să se uite vecinii la mine, aşteptând explicaţii. Eu o să mă roşesc, bărbatul meu o să dea în darul beţiei, lumea o să ne ocolească, vom plăti o persoană în plus la încălzire, la chirie, la apă, nu, nu, ingeri- nu, mai bine o pasăre, sau chiar, Doamne iartă-mă, un purcel, văd eu cum l-oi creşte, însă îngeri- nu! Şi îngerii nu putură fi văzuţi, dârdâiau în căruţele amărâte pline cu pământ de flori şi mături, comercianţii de îngeri îi pierdură, în lupta cu fiscul, caii se treziră în abatoare, iar ei, îngerii, trimişi special din ceruri zburară ce zburară cu mături şi pământ de flori, cu căruţele amărâte cu tot, încât oraşele sunt astăzi murdare şi sterpe de orice înflorire, în vreme ce prin tribunale nu se mai termină procesele intentate comercianţilor de îngeri care nu au nici o dovadă însă au numeroase aripi care le spintecă hainele îndelungatei lor detenţiuni.