Uite ce voiam să-ţi spun, Viaţa ta şi viaţa mea încep să semene una cu alta, Gura ta şi gura mea încep să semene una cu alta, Ne apropiem la gesturi, Avem ticuri comune, Există cercetări medicale Care stabilesc indubitabil Că din motive Neclare până la capăt O convieţuire E un mare atelier fotografic, O convieţuire Apropie mai mult ca o zămislire, Mai mult ca o naştere, Mai mult ca o pantomimă. Mama şi tata Seamănă atât de mult Că la bătrâneţe nici nu mai ştii Care e mama, care e tata. Astfel şi noi Zi de zi semănăm tot mai mult, lubindu-ne tot mai mult, în aşa fel încât Ca şi mama, ca şi tata Ne vom stinge pe rând Fără a se şti Cine a murit, Cine mai e viu, în acest proces de tipizare, în acest proces de asimilare, Prin care trecem acum şi noi împrumutându-ne trăsăturile, Ticurile, Devenind unul sau altul, Un obiect fară utilitate. Uite ce voiam să-ţi spun Ne pândeşte pericolul Că semănăm, Pentru că ne pândeşte pericolul Că ne iubim, Şi eu când vorbesc cu tine Cu mine vorbesc oglindă, Şi, vai, vor fi confiscate oglinzile Pentru repetate Operaţii de multiplicare. Uite ce voiam să-ţi spun, Cu gura mea care seamănă Cu gura ta, Dacă nu mi-ai spune tu Tot aşa, tot aşa.