Foaie neagra de coperți Să ma bați și să mă ierți Ca te-am scris cu viața mea Și am pus lacrimii cișmea. Că mi-ai stat pe răni mereu Foaia sufletului meu, Foaie neagră de învelit Luciu rece de cuțit. Noaptea mea de la final Șaua-i singură pe cal, Iar pe lume ce târziu Niște degete mai scriu. Fără mâna care-au fost Versuri triste, fără rost, Foaia negrului umil Exercițiul meu de stil. De scris numere pe porți, Și de moarte printre morți, Viata mea de negru gol Fără nici un protocol. Foaie tragică de tuș, Semn al artei celor duși, Tu să mă-nsoțești mereu Foaia sufletului meu. Te mai văd sclipind și-acum Vai, coperta mea de scrum, De pe un mai vechi volum Care-a înviat postum. Foaie neagră de coperți Să mă bați și să mă ierți Ca te zgârii cu-o nuia Iscalind în noaptea ta.