E toamna în declin, Ce mici lumini rămân, Murim şi noi puţin În orice stog de fân. Şi, dacă-ţi este greu, Aşa cum îmi spuneai, Tu hai în braţul meu, Ca fânu-n coasă, hai. Se-ntunecă mereu Şi stelele s-au frânt, E toamnă-n braţul meu, E toamnă pe pământ. Să-mi cazi încet la piept Că n-ai scăpare, n-ai, Cu braţul meu te-aştept, Ca fânu-n coasă, hai. Şi numai într-un an Ce-l simt, dar nu îl ştiu, Curat şi pământean Voi spune că-i târziu. Te rog să nu mai vii, Sunt un cosaş bătrân, Şi-n braţele pustii Nu-ncape-un fir de fân. Să mă mai laşi, mai laşi, Să mai rămân, rămân, Ca un cosaş, cosaş, În nişte fân, în fân.