Un om bețiv odată se ispoveduia, Iară duhovnicul așa îl sfătuia: — Aproapele tău să-l iubești, Și pe vrăjmaș să nu urăști! De vin cu totul să te lași Că-ți este cel mai rău și ne-mpăcat pizmaș. — O contrazicere ce nu-i de înțeles, -- Răspunse bețivașul: Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceși Să nu-mi urăsc vrăjmașul Și iată prin urmare, Că la aceasta eu nu-ți pot da ascultare.