Un râmător din fire născut nesățios Aflând destulă ghindă sub un stejar stufos A ros cât a putut Și-apoi la rădăcină să râme-a început. Tu surpi copacul, zise o pasăre zburând. Ce-mi pasă, râmătorul răspunse grohăind, El fie ori nu fie, nici vreau să mai gândesc: Eu caut numai ghindă, la care lăcomesc, Fiindcă ea mă-ngrașă. - Urâte râmător Și nemulțumitor! I-a zis atunci stejarul, ridică-ți surla-n sus Și vezi: că-această ghindă eu, eu o am produs. Nerozii în orbire științele urăsc, Când ei din a lor roduri încă se folosesc.