E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, si mor si-n mine -- S-au fost atât de viată pline, Si azi se sting asa usor. În tot, se simte un fior, O jale e în orisicine. E vremea rozelor ce mor -- Mor în grădini, si mor si-n mine. Pe sub amurgu-ntristător, Curg vălmăsaguri de suspine, Si-n marea noapte care vine, Duioase-si pleacă fruntea lor... -- E vremea rozelor ce mor.