Să ştiţi: de nu veţi ridica Din sânul vostru un proroc, În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga, Căci scoşi veţi fi atunci din joc Şi-ţi rămânea făr' de noroc. Din cheag de lacrimi, de dureri, Din trăsnet de mânie sfântă, Şi din nădejdi şi zbuciumări, Din năzuinţi şi frământări El trebui facla să-şi aprindă Şi-n el pe toţi să vă cuprindă. Şi-n ţara voastră va purcede Pe drum de spini şi chinuire Cu gloata celor cari l-or crede; Şi duh aprins de înnoire Va duce-n propovăduire. El jalea vechilor câmpii Numa-ntr-o lacrimă va strânge, Din spic, din strugurul de vii În stropi va scurge ape vii: Din spic — sudori, din viţ㠗 sânge Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge, C-atunci sorbiţii stropi vor arde Din ţară toată vrăjmăşia, Clevetitori, duşmani de moarte, Şi cei cu limbi în două sparte Atunci vor căuta frăţia Şi lepăda-vor viclenia. Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume Şi înfrăţiţi veţi făuri Un viitor mai bun în lume, Iar el va şti să vă îndrume Acolo, unde va zări C-a voastră stea va răsări. Dar ştiţi: de nu veţi ridica De printre voi pe-acest proroc, În voi viaţa va seca, Zadarnic soarta veţi ruga, Căci scoşi veţi fi atunci din joc Şi-ţi rămânea fără noroc.