Spuneţi, spuneţi, blânde stele, Focul lacrimilor mele, Spuneţi voi, privighetori, Şi voi, frumuseţi de flori. Numai voi-n această lume Ştiţi al meu necaz şi nume, Numai voi aţi plâns şi eu Taina sufletului meu. Drăguliţa primăvară A sosit voioasă-n ţară, Mi-a adus ea mândrul soare Ş-un sân plin de lăcrimioare, Mi-a adus o luna plină, Ca s-o scald eu în lumină. Lunca râde şi-nverzeşte, Doru-n suflet se trezeşte. Izvorul curge în vale, Aducându-mi dor de cale. Daţi-mi, daţi-mi aripioare, Să mă duc în depărtare, Peste munţi şi peste mare. Daţi-mi aripi sprintenele, C-aud glas de turturele. Duce-m-aş şi tot m-aş duce, Dor să nu mă mai apuce. Duce-m-aş în cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă. Bate luna printre nouri, Stelele în cer lucesc, Inima îmi plânge-n mine De necazul ţărănesc.