Către o doamnă de 39 de ani
-Un şir de ani trecuse,de cînd întîiaşi dată
Te-a întîlnit în calea-i poetul rătăcit:
Jucîndă şi plăpîndă,voioasă şi-ntristată!
Ai fost de toţi iubită...eu încă te-am iubit!
Te mai revăz acuma şi iată-mă-s pe gînduri:
D-atuncea peste tine ce patimi n-ar fi dat!
Iubit-ai tu d-atuncea pe cîţi şi-n cîte rînduri!
Ce dracu că nici astăzi nu eşti de lepădat!
-Nu te mira,amice! Miroasă mulţi o floare,
Dar cîtu-i ea în viaţă,îi mîngîie pe toţi ;
O floare-şi pierde floarea cînd cade jos şi moare:
Sum vie,iată totul!...miroase dacă poţi!
Înapoi