I Era-ntr-o batrana padure, Din care vrajmasa secure Nu smulse o creanga de brad: P-o stanca de fulger crapata, P-o rapa de serpi imbalata, P-o bezna cu fundul in iad. In cuibul acei vagaune Precum intr-o cronica spune Din secolul patrusprezeci - A fost o petrecere mare: Leprosii din mii de hotare Venira pe mii de poteci. Vedeai o icoana grozava! Tot bube, pocnind de otrava, Pe brate, pe coapse, pe frunti! Otrepuri, de mult inchegate, Lipite pe rani destupate, Ca niste oribile punti! Obrajii lor - cronica spune Pareau ca un foc de taciune Cu spuza-nvelit imprejur, Cand negrul cu rosul s-alunga, Trecand pe de laturi in dunga, Alb, vanat, si galben, si sur! S-aseaza pe ganduri in iarba, Si buba pe buba se-ntreaba: Cum merge si ce-i de facut In lume sa nu mai domneasca Taria si fala trupeasca, Frumosul calcand pe cel slut? Se scoala atunci din gramada O fiara, un monstru, o prada A unui sarcasm infernal: Atat de urat ca, vazandu-l, N-ai pune pe oameni d-a randul Cu cel mai hidos animal! Se umfla a scoate cuvantul, Si parca vuieste mormantul, Rasuna un glas din plamani, Pe care ca toti sa-l auza, Il trage prin nari si prin buza, Sudoarea curgand peste rani! "De prin puturi si izvoare Toata lumea bea Asa el zicea - Fratilor, pricepeti oare Cugetarea mea? Apa-i pentru noi scapare, Iute la fantani, Din glezne si maini Dati-le cu mic si mare Puroaie din rani! Toate tarile sa fie De sus pana jos Si pana la os Un popor de carne vie: Lepros si lepros! Ha, ha, ha! Sa vezi atunce O vita s-un soi Intocmai ca voi: Unde-i santul ca s-arunce Cu piatra in noi?.." II Trecu d-abia o luna, Bubosii impreuna Acum din nou s-aduna In codrul cel spurcat; Dar nu mai este jale, Ci rasuri triumfale, Sunand in deal si-n vale, Ca dracii in sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de mancare La pranzul canibal: Nemacinate grane Servind in loc de paine, Cu vrun ciolan de caine Sau un picior de cal! Apoi voioasa ceata, De starvuri saturata, Incinge desfranata Un dant nerusinat: Satan ranjind se pune Cu pompa sa-ncunune Cumplita uraciune Cu groaznicul pacat!... Strigati de bucurie, Saltati de veselie, Caci lepra cu urgie Se misca pas la pas: Prin targuri si prin sate, Cu ape-nveninate, Ea tarile razbate, Putin i-a mai ramas! Priviti-o cum patrunde In turnurile unde D-abia se mai ascunde Seniorul tremurand; Bordeiul si palatul, Saracul si bogatul, Opinca si-mparatul O vor simti pe rand! Atunci din voi oricare Va fi usor in stare Si el s-ajunga mare, Caci lepra-i chiar pe tron! Si iaca din nimica Bubosul se ridica Marcheze ori vladica, Sau cel putin baron! Si nu viseaza nime C-o noua nobilime Se urca la naltime Pe feudalul car! O buba mostenita, De secoli invechita, E cea mai stralucita: Lepros ereditar! In urma, se-ntelege, Veti nascoci o lege, Ca nimeni nu s-alege De nu va fi bubos: Caci este cu dreptate Ca prin majoritate Rotund sa mearga toate Sub cerul luminos! O goana-nversunata Se va porni pe data In lumea cea curata Pe bietul nesupus, Ce nu vrea sa-nteleaga Ca trebuie o plaga Sa fie tara-ntreaga Cand buba sade sus! Printr-un decret se schimba Orice idee stramba, Scotandu-se din limba Ca lepra e un rau; Si dupa chip si seama, Pe panza si p-arama, Veti face fara teama Bubos pe Dumnezeu!!.. III Poporul inconjoara padurea fara veste Si-i pune foc: Leprosii pan' la unul, barbati, copii, neveste, Au ars pe loc. Memoria lor insa p-o lespede funebra D-atunci s-a scris, Pe care se citeste: "Crestini, fugiti de lepra Ca d-un abis!" De catva timp incoace, furtuna, pe morminte Cutrierand, Se zbuciuma a sterge batranele cuvinte, Strabunul gand. De lene uita lumea ispitele-i antice. Si iar la sfat Se gramadesc bubosii, visand sa se ridice - Pan' la palat!...