Sus la Deal în monastire Se pastreaza O trunchiata suvenire, De trei secoli prefacuta Într-un negru putregai. Pleaca-ti capul, mai române, Si ofteaza, Caci din gloria trecuta, Ce zâmbise o minuta, Astazi tot ce-ti mai ramâne Este ceafa lui Mihai! Ba ridica mândra frunte - Si nainte! Fa din gândul tau o punte, Ca sa legi cu barbatie Timpul vechi cu noul trai; Si privind aceste oase, Oase sfinte, Tu sa crezi c-o sa mai fie Pentru biata Românie Alte zile mai frumoase S-un al doilea Mihai! Cându-i iarna, când nu-i soare, Cându-i ceata, - Nemerind uscata floare, Omul sta si sa gândeste; D-as ajunge pân’la mai! O s-ajungi si tu, române, Iar la viata! Iute, neaua se topeste, Iaca, fulgerul trasneste, Vai de liftele pagâne: Tuna groaznicul Mihai!..