Pe mal sezand Plin de-ntristare, Eu petreceam prin gand Pe rand Necazurile vietei solitare. "Ce trai De rai A fi casatorit! Ce dulce armonie Sa tot iubesti necontenit. Fiind mereu iubit Cu duiosie! Mai in sfarsit Si mie Imi trebui o sotie, Sa mor-de bucurie!" Deodata Iata Alearga oarecine, Dand busta peste mine. - Bre, ce-ai patit, vecine? - Rau si bine! Nevasta-mi a cazut in rau: S-a dus Pe apa-n sus, Si-i caut trupul eu! - Cu voia dumitale, Ti-a fi, prietene, cam greu, Caci trebuia s-apuci la vale... - Invata, mai, Doar pe flacai Ca tine! Eu imi cunosc nevasta foarte bine! Ea toate le facea pe dos, Si prin urmare bietul val A fost silit s-o duca nu in jos, Ci drept in deal: Pe placul ei Sa-noate, Caci altfeli nu se poate! Destule sunt asemenea femei, Dar nu se-neaca toate!