Când vaz o floare Lucind la soare Ca o lumina din curcubeu, Ma fac o raza, Ce coloreaza Flori si mai mândre pe chipul tau! Când pe sub seara În primavara Previghetoarea cânta cu dor, Pentre suspine Gândind la tine, Te-auz, iubito, soptind amor! Când luna-n unde Gales s-ascunde, Varsând în valuri mii de scântei, Eu jur, Iulie, Ca-i mult mai vie Vapaia dulce din ochii tai! Când în altare Vin cu-ntristare S-ador în pace pe Cel-de-Sus, Vaz pe icoana Sânta Madoana, Si bietul cuget la tine-i dus! Nimic nu-mi place! Anima tace, Dar mintea-ntreaba de multe ori: Sa fii tu oare Mai dalba floare Decât atâtea sublime flori? Scântei plapânde, Stelute blânde, Sa nu mai fie ca-n ochiul tau? Sa fii tu oare Luna si soare, Luna si soare si Dumnezeu?... Suflet, junie Si poezie Astfel se-nchina la zâna lor, Pe lânga care Totul se pare O noapte neagra, un negru nor! Suflet, junie Si poezie Sunt calatoare pe-acest pamânt: Orice le place Vor sa-l îmbrace În haina tarii de unde sânt! Suflet, junie Si poezie Din cer în lume când ratacesc, Aduc cu sine Forme divine Si prin iubire le raspândesc!