Saracia cea flamânda Ca puscasul sta la pânda, Cu cocosul ridicat: Dintr-un deget o miscare, Glontul zboara cu turbare Si vânatul a picat! Munca tare, munca deasa Numai dânsa nu ma lasa Zbuciumându-ma sa pier: Tocmai astfel altadata O camasa ferecata Apara p-un cavaler! Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zbârcitei toamne: Batrânetele-au sosit! Zile reci si fara soare, Ca un negru sir de cioare Pe cadavrul parasit! Munca geme si suspina Si se roaga la odina, - Invalid neputincios, Care dupa lungi campanii, Când apar din nou dusmanii, Fara voie cade jos! În zadar ca mai-nainte Îmi azvârl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nalta o bucata, Si s-afunda desperata, Ca lumina în apus! Totusi, surda la durere, Lumea striga, lumea cere, Lumea strânge birul ei! Dându-i spirit pentru pâine, Ea-ti da oase ca la câine: Schimb de carnuri si idei! Si de ti-a secat izvorul, Te turteste cu piciorul, Scuipa ca-ntr-o cârpa rea; Caci pe lume n-o atinge Ca fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ea!… Saracia cea flamânda Sta ca un puscas la pânda, Cu cocosul ridicat: Dintr-un deget o miscare, Glontul zboara cu turbare Si vânatul a picat!…