Cânta singuraticul flaut, Pe vânt alerga elegia. Cu vântul, cu cântul te caut, Maria, Maria, Maria! Și frunza cânta în dumbravă, Și-n freamăt pierea armonia. Și inima-mi cântă, bolnavă, Maria, Maria, Maria! Și vântul, și cântul, și inima-mi frântă, Și toamna, și frunza-și trăiau agonia. Tăcere... Un flaut mai cântă: Maria, Maria, Maria!