Durerea rupe hălci din tine? N-o alunga, sporeşte-o-n sânge, În chinga ei te strânge bine Şi plângi dacă îți vine-a plânge. Iar lacrimile nu le şterge, Ci fă-ti din ele nestemate Şi-nvață aur a culege Din rănile-ți însângerate. Deschide-ti sufletul furtunii, Să-l răscolească ca pe-un iaz Şi lasă tunetul să-l tune, Că doar aşa-l vei ține treaz. Nu alunga tristețea blândă, Ci las-o-n el să se adape Şi creşte-o mare de-i plăpândă, Cu apa vie de sub pleoape. Şi suferințelor fii frate! Nu le-alunga, nu sunt un rău, Sunt punte spre eternitate Şi se sfârşesc în Dumnezeu!