Peisaj de toamnă aiudean
Un cer de plumb, apăsător şi scund.
Se sprijină greoi pe zări opace
Prinzând sub el, ca sub o carapace.
Cernite lumi ce-n văluri gri s-ascund.
Şi ca o lespede de plumb concavă,
Apasă greu şi-mbucă-n scobitură
Ca pe un cocoloș o lume sură
Ce pare un cearcăn cenuşiu pe slavă.
Prin aerul vâscos şi sur se cerne
Lumină sură, zvonuri cenuşii,
Zvâcnesc pe fondul gri, nuanţe gri:
Sunt suflete purtând patina vremii.
Pe dedesubt trec umbre cenuşii
Cu flori de laur cenuşiu pe frunte,
Trec suflete gheboase şi cărunte
Sub putred înveliş de carne gri.
Sub carapacea bolţii cenuşii
Pe care gânduri negre lasă dâră,
Pământul pare-un bot de pâslă sură,
Întreaga lume pare-o pată gri.
Înapoi